Cap. IV - Sfarsitul lumii

Aseara pe Tvr 2 - Anna Karenina... am mai vazut filmul o data, in aceeasi distributie - Sean Bean in rolul lui Vronski, Sophie Marceau in rolul Annei. Cartea am vrut sa o citesc de prea multe ori...

Nu stiu daca a fost ideea geniala a lui Bernard Rose sau a lui Leo Tolstoi (scuzati ironia, dar am ras prea bine de varianta englezeasca a numelui rus), dar filmul incepe cam asa: Konstantin Dmitrici Levin alearga prin padure fugarit de lupi si ursi... in disperarea sa, se agata de o creanga si ramane asa... atarnat deasupra boturilor flamande
Apoi incepe monologul: ceea ce am vazut pana acum se regaseste deseori in visele mele, insa frica intiparita pe fata mea nu este atat frica de moarte, cat frica de a muri fara a descoperi iubirea... aveam sa aflu mai tarziu, ca cu aceeasi frica traia si Anna Karenina...

Sfarsitul lumii.... e o posibilitate... sunt oameni care nu gandesc prea mult... stiinta a distrus de multe ori mai mult decat a ajutat... m-am hotarat sa merg pe mana lui Blaga, haideti sa lasam lumea asa cum e! Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, si nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc in calea mea in flori, in ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric, dar eu - eu cu lumina mea sporesc a lumii taina - si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister. Si tot ce-i neinteles se schimba-n neintelesuri si mai mari sub ochii mei - caci eu iubesc si flori, si ochi, si buze si morminte.

Dar nu mi-e atat de frica de moarte cat imi e de frica ca voi muri fara sa fi stiut cum e sa fii iubit. Ma uit de multe ori in jurul meu pe strada.. sunt atatea perechi, si ma doare uneori atat de mult ca sunt singura.. pentru ca stiu ca am si eu multe de dat si vad ca nimeni nu stie sa primeasca.. Intorc capul cand ii vad cum se saruta si isi zambesc.. cum se imbratiseaza si se privesc ochi in ochi.. ii urasc...
Ei sunt fericiti...
Mie fericirea mi-a fost interzisa... imi pare rau pentru tot.. a fost si vina mea... dar nu numai...
Nu-i nimic... voi pleca in munti... sau voi fi un om de stiinta.. voi fi cineva... ma vor tine minte... dar tot voi muri cu sufletul plin de regrete....